Azi voi ventila câteva gânduri despre o dilemă personală: a fi in zona de confort sau înafara ei? Și aleg să scriu nu pentru că am o zvâcnire a talentului literar 🙂 ci pentru a procesa mai pe îndelete o experiență cu impact bun asupra egoului meu:) dar în special și subliniez în special pentru că sunt în concediu. Yupiiii!!…Concediu!!…Timp de analiză și de croșetat gânduri si idei …timp de spovadă și împartășire. Cu ce să încep? Cu teoria sau cu experiența practică? Raționamentul inductiv (la care apelăm adesea) presupune trecerea de la specific la general…așadar pentru a nu plictisi prea mult ochiul cititorului voi începe cu narațiunea particulară pentru a ajunge la concluzii.
E concediu (am mai spus…asta:)) și sunt la munte. La modul ideal ,concediul ar fi pentru mine,,dulcea trândăvie,, sau mai iubita expresie,,dolce farniente,,…dar să fim realiști…nu am ajuns la nivelul în care să pot realmente să mă rup de tumultul cotidian și să mă scufund intr-o dulce lene și visare pentru bucuria și liniștea ,,de a fi,,.. Poate cândva:) Dar chiar și așa cu mintea încordată ,ne dăm acces la mai multe ore de somn,la o socializare mai colorată,la lucruri nefinalizate din zilele cu imperativul,,trebuie să…,, și la experiențe culinare ca și cum simțurile sunt ceva mai ascuțite in această perioadă.
Astfel intr-o bună dimineață de iulie,eu și partenerul meu decidem să facem puțină mișcare. Nu pentru că am fi mari iubitori de mișcare ci pentru a mai scăpa de sentimentul de vinovăție născut odată cu savurarea bulzului și a papanașilor cu smântănă de cu seară. Alegem astfel să facem o plimbare cu bicicleta în aerul curat de munte. Ce poate fi mai ușor decât o banală pedalare în răcoarea dimineții? Vorba aia:,, orice activitate simplă e ca mersul pe bicicletă…odată invățată…nu se mai uită”. Eram încântată și chiar nostalgică vis-a -vis de această idee. Mi se perindau prin fața ochilor,amintiri din propria copilărie când furam bicicleta fraților mei pentru a trai acea senzație,,cool” de libertate. Și nu era Pegas-ul râvnit in anii 80′.Era o simplă bicicletă făcută la Zărnești-Brașov dar cu un impact vizual puternic fiind imbrăcată intr-un portocaliu aprins cu dungi verzi de catre tatal meu in momentele lui artistice:). Era simplă cu un ghidon mare,șa rigidă și frânele nu prea bune..in rest…era perfectă. Hehe…una este proiecția interioară și așteptarea…alta este realitatea! Iata-mă acum după aproape 25 de ani în fața altei biciclete. Am fost informată ca este o bicicletă MTB full suspension dedicată sporturilor extreme cu amortizare pe ambele roți. Asta da …glumă de dimineță!! Eu și sporturile extreme!! Mai ales că imbrăcămintea elegantă de azi nu se pupă deloc cu ideea de sport periculos. Era singura opțiune a hotelului…
În fața complexității (căci mă uitam ca Bella mea,pisica când a descoperit prima dată pescărușii pe pervazul geamului) și în lipsa exercițiului de un car de ani…am spus,,Pass”…,,Nu experienței”. Ba mai mult incercând să o încalec mi s-a activat toată fișa medicală transgenerațională cu posibile articulatii fragile și osteoporoză. Prin urmare m-am baricadat în spatele tuturor scenariilor catastrofale de rupt oase..accidente…durere.
Verdict: am pus bicicleta la loc…si mintea a respirat ușurată:,, Stai fetițo în zona ta de confort că nu ești sportivă…fă ceea ce știi să faci…ceva ,,easy”…o plimbare la pas” . Am abandonat provocarea cautând alternative pentru miscare și dând crezare minții. Insă mai era ceva …nesesizabil la început dar puternic odată cu îndepartarea de la provocătoarea bicicletă. Nedefinit la început dar conturat pe parcurs intr-un sentiment de frustrare și neputință. Oare e corect față de mine să rămân in această baie de emoții pe parcursul zilei? Ce aș putea face pentru a mă simți mai bine? Si răspunsul a venit. Hai să îmi dau timp…timp să mă obișnuiesc cu noutatea. Si de ce ar trebui să mă sperie această provocare atât de tare?
Scriam cândva intr-un alt articol de-al meu că omul odată cu trecerea anilor schimbă curiozitatea cu prudența și cu zona de confort,uitând de energia benefică a explorării și descoperirii noului. După acest proces conflictual intern, am decis să mă întorc și să mă confrunt cu fierăria complexă care m-a intimidat. Recunosc că si vocea susținătoare a partenerului a avut importanță pentru care îi mulțumesc. Astfel am accesat o nouă experiență ieșind din zona de confort. Mai întăi ,am vrut să o cunosc,să îi simt greutatea și să îi ințeleg mecanismele de funcționare ,mergând pe lângă ea ..ușor…ușor…pas cu pas.
După ce am trecut de șoseaua circulată,am ajuns la un drum accidentat,zgrunțuros hopuros cu ridicături și adâncituri ca la curse. Am simțit aceleași val de furnicături neplăcute vizualizându-l doar că de data acesta ,mi-am zis:,,hai…sa vedem despre ce este vorba!..și încă puțin …și incă puțin.
Și minune…după o ora si jumatate am strabătut aproae 20 de km de drum accidentat pe jumatate intr-o atmosferă de șantier făcându-se renovări pe marginea lacului Bulboci. O experiență banală pentru unii dar impresionantă pentru mine pentru că mi-a oferit înțelesuri mult mai profunde legate de ritmul vieții ,potrivit mie. În ultimii 5 ani ,am fost proactivă în vederea depășirii zonei de confort. Experiența de azi a venit in schimb să îmi imbogățească viziunea în vederea echilibrului între zona de confort si cea de creștere.
Despre zona de confort ,stim cu toții câte ceva. Aici intră toate comportamentele,stările mentale ,credințele si obiceiurile noastre,exersate in timp ,stăpânite, ce ne oferă o senzație subiectivă de bine si siguranță. ,,Comfort zone’‘ dupa termenul englezesc inseamnă acel element ideal în care ne simțim bine fără măcar să știm. Suntem iubitori ai zone de confort și meritam din plin sa ne construim această zonă ce ne dă un sentiment de familiaritate,de ușurință,de control asupra unei situații fără a experimenta frica sau stresul. Avem cu toții obiceiurile noastre,locurile preferate,gusturile alese,tipare de comportament ce curg ușor și care ne fac viața facilă. De ce să renunțăm la așa ceva? Am investit timp și energie ca să ajungem aici. Toate aceste lucruri repetate vorbesc si despre identitatea noastră de moment si ne oferă constanță. Bucurati-vă de zona proprie de confort ! Și atunci …când devine acestă zonă paguboasă,limitativă,toxică? Când este prea multă constanță și predictibilitate. Da…da! e corect ceea ce afirm…Când este constanță în toate pe termen lung …înseamna moarte ..așa cum pulsoximetru ar indica printr-o linie dreapta constantă lipsa pulsului. Contrastele dau viată: cald-rece/dulce-sarat/tristețe-bucurie…Când apar semne de apatie,plictiseală,lipsă de motivație…clar că nu ne este bine…suntem intr-o zonă periculoasă. Așa cum simțim nevoia sa luăm aer curat daca am stat prea mult intr-un spațiu ingust…provocarile,dilemele ce nasc intrebari aduc un ,,vibe,, bun .Ieșirea din zona de confort ne dezvoltă punându-ne in contact cu toate abilitățile noastre sau cel puțin ne oferă o autoactualizare a resurselor noastre. O.K. ..adjudecat..ieșim si din zona de confort prin conștientizarea stărilor noastre dar cât de flexibili sa fim…cât de euforici sa raspundem provocarilor? Mergem cu entuziasmul forțând limitele…cât de mult?
Ei bine…călătoria de azi a venit pentru mine cu un raspuns. E nevoie de o formula echilibrată și adaptată între,, a pedala” cu entuziasm/a-ți da drumul si ,, a frâna”. Frâna este plasa de siguranță si protecție pentru că da..viața nu este ca o strada ultramodernă ci ca un drum accidentat cu multe hopuri ,neștiind unde duce. Dând din picioare ancorate la pedale dar cu mâinile pe frâne poți merge în siguranță bucurându-te in acelasi timp de frumusețea peisajului. Si chiar m-am bucurat de un peisaj salbatic,viu colorat de stânci și arbori impunatori ,pe de o parte și hăul adânc mărginit de albastrul apei,pe cealaltă parte. Rezultatul: m-am simțit mai vie,mai increzătoare,mai energică la sfârșitul calatoriei. Am ales azi sa ies din zona lamentarilor si sa fac un efort de concentrare (apropo,chiar mi-am forțat incheieturile…dar asta a dus laalte constientizari – mai multe ore de pilates sau yoga) ca in final sa jubilez puterea personala si starea de bine.
Tu ce provocari ai avut in ultimii 2 ani? Fă o listă cu obiceiurile si comportamentele din zona de confort si o lista cu lucrurile noi la care ai spus,,da,,. Este o balanță echilibrată? Avem nevoie de constanță si predictibilitate ca sa fim in confort dar si ,,de sarea si piperul,, zonei de curiozitate și creștere care să ne aducă mai aproape de varianta noastră cea mai bună:)
