Toate vietuitoarele si lucrurile din jurul nostru nu sunt decat o extensie a fiintei noastre.
Tot ce este in jurul nostru reflecta parti din noi,dorinte,preferinte ,trasaturi de personalitate,fragmente din amprenta noastra ca si cum acele lucruri sau fiinte ar fi interconectate prin niste fire invizibile de acele dimensiuni din noi. Subscriu astfel marelui adevar,,Ce este in exteriorul nostru reflecta interiorul!” Plecand de la aceasta idee minunata ,avem a accepta ca si animalele de companie sunt imaginea noastra (nu mai zic de partener sau copii:)).
Desi imi propusesem sa scriu despre cu totul altceva in aceste zile…uite cum conlocuitoarea casei mele mi-a stricat Zen-ul de dimineata…si pentru ca sunt foarte importante diminetele pentru mine (poate candva voi scrie si despre ritualul de dimineata)..e o adevarata tragedie sa fiu trezita dis-de dimineata in weekend, de catre aratarea mea infumurata- Bestia Alba! Iar a reusit sa imi tulbure melatonina din obositul meu creier si iar am cazut prada aceluiasi tipar comportamental: curse ca la raliu prin casa ca sa o prind – intins corzile vocale la maxim ca sa o sperii si in final exilul in sufragerie cu usa inchisa! Gata sunt triumfatoare! Am pedepsit bestia alba!
Dar raul a fost facut….asa ca nu mai am cum sa mai pun geana peste geana..si incep in minte sa imi analizez relatia disfunctionala cu pisica mea : Bella. Povestea noastra a inceput prost in urma cu 3 ani: eu cu proiectiile mele despre pisica ideala – ea salbatica si nazuroasa,eu fata scolita si cu asteptari mari despre comportamentul potrivit al unui animal de companie – ea fara pedigree si cu o mostenire genetica problematica(am crezut ca e surda:) dar aude perfect:). Cei drept dupa o relatie ideala de 15 ani cu un alt patruped,un adevarat Love story cu Lady catelusa mea ,nu avea nici o sansa sa fie creatura mea adorabila. Asadar a fost greu..greu ..cu mari diferente intre noi..cu multe inadvertente…cu nervi..colti si gherute.Stiam deja ca pisica oscileaza intre tendintele benefice si malefice dar parca a mea pisica dorea sa imi faca doar rau. Adio perdele frumoase si asezate…adio scaun vintage cu texturi fine. Desi ascundeam lucrurile mele de pret,infama fiinta isi punea semantura cu o mare nonsalanta pe ele..pe cate o posetuta…un sacoas cu nasturi…o palariuta cu pene(de fapt penele erau zburate demult:) Timp de un 1an de zile am oscilat intre parerea de rau ca am adoptat-o si ca mi-am adus belea in casa si dorul fata de catelusa mea loiala,ascultatoare si afectuoasa. Mi-am dat un verdict clar.Cainele este net superior pisicii…o fi de vina creierasul lor cu doar 250 de milioane de neuroni comparativ cu ai cainelui care are undeva la 530 de milioane sau pur si simplu este respingerea mea? Oare cu cat inaintez in varsta ,ma identific cu specii din ce in ce mai primare pe scala evolutiei?!Nu ar fi ceva ireal..imi zic in mintea mea…Acum cativa ani in urma am avut la cabinet un hamster (Rica ) care in momentul in care a murit(caci hamsterii nu traiesc mai mult de 2 -3ani),am tinut-o in congelator 2 zile caci nu eram pregatita sa ma despart de ea. Super asta cu mortu” in frigider:) ca sa iti faci tu travaliul de doliu. Apoi am avut un canar …dar la care am fost mai pregatita sa imi iau la revedere si l-am ingropat in singurul petic de pamant din fata cabinetului…asa ca sa nu fie prea departe de mine. Procesarea mortii…hehe…e treaba serioasa! Si dupa rozatoare si inaripate…am ajuns sa experimentez si traiul cu Bestia Alba.Culmea e ca de ea ..chiar am vrut sa scap.Dar de data asta..beleaua nu m-a lasat ea…desi a plonjat intr-o vara de la etajul 9 …desi s-a confruntat cu o peritonita…desi a disparut subit de pe scara blocului vreo 4 zile…uite ca e vie, frumoasa si energica. Cei drept i-am dat si eu si George o mana de ajutor…nu ar fi reusit fara noi sa treaca prin aceste incercari.
O.K! Am sa ridic steagul alb si o sa incerc sa vad prin ochii ei de bestie patrupeda ce am eu de invatat din comportamentul ei??? Ati vazut vreodata mersul unei pisici pe anumite trasee?E fascinant…cu cata indiferenta si eleganta inlatura obstacolele mici fara nici un fel de remuscare…doar cu o privire lunga si triumfatoare ca sa se asigure ca obiectul inlaturat ,ajunge sigur jos. Iar cand vine vorba de obstacolele mari ,stie sa jongleze ,sa sara …sa le lase in urma.Si nu are decat un creier reptilian primar dar analiza dintre efort si aprecierea obstacolului este fantastica. Omul desi are un supercreier avansat ,pana nu se face totuna cu pamantul ,pana cand nu ajunge zdrobit…nu dezvolta rezilienta in fata obstacolelor , a incercarilor mari ale vietii. Acceptarea si lasarea in mainile universului,increderea in divinitate vine doar dupa ce el a ramas cu rani adanci. In raport cu obstacolele mici,pisica este net superioara noua caci noi oamenii ne poticnim,ne framantam …analizam excesiv cand vine vorba de lucrurile marunte de zi cu zi: aluzia rautacioasa a unei vecine ,de un termen limita la job,de cum ma imbrac la o petrecere…uitand de drumul nostru.
O alta lectie importanta pentru mine si nu numai …cred eu:) ar fi acea abilitate a pisicii de a se relaxa total(absolut total) in momentele ei de siguranta si promptitudinea cu care trece imediat la starea de vigilenta si incordare cand simte pericolul sau aude sunete straine. Wauu! Cat de pretioase sunt si pentru noi aceste mecanisme sanatoase! Sa ne lasam purtati de relaxare…sa traim clipa prezenta prin detensionarea totala a corpului si a mintii(cand pisica toarce ea descarca endorfine si elibereaza vibratii ce contribuie la sanatatea corpului) iar pe de alta parte sa fim capabili de o mobilizare rapida ,focusata cand situatia o cere pentru a face fata factorului stresor. Ceea ce ma mai uimeste la Bestia Alba la fel ca la oricare alta felina este permanenta lor curiozitate. Nimic nu o impiedica pe pisica sa exploreze un element nou…un loc nou…o fiinta noua aparuta in cadrul ei de viata. Nimic nu ii scapa! Omul ..odata cu trecerea anilor…schimba curiozitatea din tinerete cu prudenta sau zona de confort uitand de energia benefica a explorarii si descoperirii noului. Avem nevoie si de rutina(si pisica cauta rutina..)dar sa stii sa abandonezi rutina in favoarea unui lucru nou necesita un grad mare de adaptabilitate,spontaneitate,energie. Pisica face asta natural fara efort si avem de invatat de la ea. Deasemenea lor le place sa se retraga in locuri ascunse cand sufera…aratand o demnitate divina ca si cum greutatea ,suferinta trebuie procesata in intimitate …si tot lor le plac locurile inalte…sa priveasca de sus intreaga imagine.
Sunt lectii valoroase .Sa ne retragem cand suferim pentru a reflecta in liniste si sa ne gasim o pozitie strategica mai buna in fata unei situatii problematice din rolul de observator.
Iar ca sa ma imbuneze si sa dau povestii noastre alta coloratura,Bestia mea Alba imi arata zilnic cat de feminina este ea:).Este o adevarata,, mademoiselle” charmanta cand isi intinde labutele pentru a se spala gratios si cu mare atentie. Ritualurile ei de curatare si orientarea catre confort si relaxare, o face o adevarata militanta pentru feminitate.
Si uite asa povestea continua…dar dintr-o alta perspectiva.Daca Lady,catelusa mea m-a invatat despre ,,a darui neconditionat” si loialitate…Bella pisica (care trebuie intrun final sa mi-o asum) ma invata despre independenta si detasare.
Voi ce ati invatat azi de la cei din jurul vostru sau de la micile fiinte necuvantatoare?
