Nu cred că a existat vreo altă etapă în istoria omenirii în care noi,oamenii să fim atât de conștienți de sine,atât de liberi în explorarea universului interior și exterior și mai ales în manifestarea drepturilor noastre( bineințeles că adepții teoriilor conspiraționiste ar susține inflăcarat altceva :)). Eu însă imi vad drepturile mele, foarte clar și nu vorbesc aici de acele drepturi consimțite prin Constituție ,cele referitoare la respectarea demnității umane,la libertate ,democrație și egalitate…ci la acele drepturi legate de realitățile psihologice fine,de starea emoțională sau de evoluția noastră. Acest subiect era departe de preocupările mele efemere și frivole însă cumva mă irita de ceva vreme și acum e momentul să ventilez gândurile adunate în conexiunile mele neuronale. Suntem oameni evoluați și da știm ca avem drepturi!! Dar oare suntem pe deplin conștienți/e de ele si mai ales cât de des ne croim viața pe coordonatele acestor drepturi ? De multe ori,ne simțim vinovați că nu putem face mai mult pentru un prieten sau o ruda cu un comportament bolnăvicios…sau ne minimalizam sentimentele intr-un cadru unde poate la o primă vedere altceva este mai important. Din pacate, prea des văd oameni care își încalcă aceste drepturi intr-un mod mai mult sau mai puțin conștient. Da…știu este și multă ignoranță din partea noastră dar și un tipar socio-cultural în care rolurile de Victimă și Salvator au fost întipărite în matricea noastră transgenerațională,învătând că alți au prioritate. Am simțit pe pielea noastră cum Sacrificiul si Masochismul generațiilor trecute au fost ridicate la rang de comportamente validate de societate. Responsabilitatea noastră ca adulți este să vedem scrise în mintea noastră cu litere de aur aceste drepturi. Consider ca este baza igienei emoționale pe care ar trebui să ne-o facem zilnic. De exemplu,să nu stau cu tensiunea unei sarcini venite brusc în realitatea mea pentru care nu sunt pregatit/ă sau care nu corespunde sistemului meu de valori, este o igienă corectă și utilă ce imi dă energie pentru a funcționa frumos.
Aceste drepturi psihologice vin din darul vieții. Ne naștem cu ele și nu trebuie să dovedim ceva anume ca să ne bucurăm de ele. Sunt un DAT și e necesar doar să le respectăm. Așadar să le vizualizăm și să le integrăm în comportamentul nostru iar pe unde se poate să le mai prelucrăm puțintel…
- Am dreptul sa fiu FERICIT/Ă !! Sună a slogan:) dar… e un adevăr. E un drept și cine nu e fericit să își asume responsabilitatea incălcării acestui drept fundamental. Am dreptul la această stare deplină de bine chiar dacă ceilalți sunt nemulțumiți.Este alegerea lor să rămâna la nivelul nefericirii sau a lamentărilor triste.
- Am dreptul sa-mi implinesc NEVOILE și să solicit ceea ce îmi doresc. Asertivitatea este o abilitate care din fericire se poate învăța indiferent de povestea noastră de viață presărată cu mesaje de neincredere. Dacă omul ar fi conștient de ceea ce își dorește autentic și ar exprima coerent ,asertiv atunci și realitatea ar fi mai blândă pentru el.
- Am dreptul să nu mă simt responsabil/ă pentru comportamentele,acțiunile ,sentimentele și problemele celorlalți. Cu cât vom înțelege că a fi prea implicați in viețile celorlalti (chiar daca este vorba de partener,prieten sau parinte),înseamnă să te pierzi pe tine și să le anihilezi celorlalți capacitatea de autoreglare, cu atât vom fi mai centrați și mai bucurosi in viețile noastre.
- Am dreptul de a-mi construi propriul sistem de valori ,indiferent de radacini familiale sau influențe socio-culturale. Fiecare adult cu mintea si inima lui poate decide ce se află în vârful piramidei valorilor personale. Daca pentru un om liberatatea și independența sunt primordiale ,căsătoria impusă de familie sau societate la o anumită etapă de viață ,nu fac sens pentru el.
- Am dreptul să nu fiu perfect/ă și să fac greșeli. Având convingerea clară că omul face cu mintea,informațiile,sentimentele din prezent,tot ce îi stă în putință intr-un anumit moment,este inutil să judecăm post factum alegerile facute in trecut. Deasemenea greșeala este umană și absolut necesară pentru evoluția noastră.
- Am dreptul să imi stabilesc propriile sisteme de priorități și să refuz solicitările cărora nu le fac față. A pune presiune pe tine intr-o situație anume,a minimaliza ceea ce este important pentru tine, a ignora ceea ce este prioritar pentru viața ta, toate acestea sunt premise ale destabilizării personale. In timp acest mod de functionare în care omul isi incalcă constant acest drept duce la frustrări si trezește ostilitate afectând relațiile cu cei din jur dar mai ales încrederea în sine.
- Am dreptul să spun,, Nu stiu ,, și ,,Nu pot,, din când in când…la muncă sau acasă in contact cu semenii dar și cu cei mici. Este onest și frumos să ne recunpaștem limitele.
- Am dreptul să nu prezint scuze și să nu imi motivez comportamentele,să fiu și imprevizibilă atâta timp cât nu fac rău. Asta poate oferi o detașare ,o obiectivitate pe care o avem de învățat de la regi și regine.Ei nu își motiveaza niciodata comportamentul în fața celorlalți.
- Am dreptul dar și responsabilitatea de a incheia sau de a ieși din relații nesanătoase și abuzive. Conștientizarea abuzului de orice fel este cheia catre schimbare.
- Am dreptul să fiu eu însămi cu personalitatea mea,cu stilul meu comportamental ,atitudinal și estetic. Originalitatea vine din respectarea acestui drept si este minunat pentru că astfel ne bucurăm de diversitate.
- Am dreptul să mă simt speriată ,tristă sau furioasă și să imi exprim aceste emoții dar făra a provoca răni. Acest drept denotă onestitate și deschidere față de ceilalți.
- Am dreptul să mă răzgândesc și să imi dau timp pentru a lua alte decizii. Este,, ok ,,să incerc și altceva, să vad o alternativă,să imi schimb părerea sau pur și simplu să fiu deschisă în fața altei decizii care se potriveste mai bine, prezentului.
- Am dreptul să mă supăr pe o persoană la care țin și să simt în acelasi timp o complexitate de emoții contradictorii.Da…știu că sună enervant dar este o realitate psihologică pe care trebuie să o acceptăm fară să trezim in noi vinovăția. O iubim pe mama care ne-a dat viață si o blamăm in sinea noastră pentru neputințele sau limitele ei…iubim copilul care s-a nascut si care e lumina ochilor dar urâm adolescentul care devine furios sau iși lasă lenjeria murdară peste tot în casă. Dualitatea face parte din universul nostru.
- Am dreptul să mă schimb și să evoluez.Fiecare este responsabil de cum iși crează viitorul.Totul in natura se schimbă prin urmare și noi evoluăm și ne transformăm.Important este să ne bucurăm de proces:) Lista aceasta ar putea fi continuată. Si ar fi interesant dacă ati găsi singuri propriile voastre drepturi . Cum ar suna ele? Am dreptul să……………………………..
