Ador ideea de intimitate personală și de spațiu existent pentru manifestarea ei. Cândva pe vremea bunicilor noștri…hehe! …demult:) exista noțiunea de ,,boudoir”. Acest cuvânt vine din limba franceză și facea referire în acea vreme ,la camera intimă a unei femei ,mai ales la femeile din inalta societate,mai exact era acea încăpere între dining room( spațiu social) si dormitor( spațiul cuplului). Astăzi termenul,,boudoir” a căpătat alte conotati,el făcând trimitere către feminitate,senzualitate si erotism iar ideea de SPAȚIU SACRU doar al femeii a dispărut cu desăvârșire. Și mă întreb ce s-a întâmplat? Dincolo de cauzele istorice( de exemplu,procesul de uniformizare din perioada comunista) si socio-economice ,ce s-a întâmplat la nivel de mentalitate? De ce nu mai există acest spațiu unde femeia era conectată doar la ea…unde își consuma toate ritualurile de îngrijire și
înfrumusețare…unde își pastra secretele…unde își traia ascunsă de privirile celorlalți toate dramele si bucuriile vieții?…Unde a dispărut acel spațiu ce trezea curiozitatea și întreținea misterul? Astăzi suntem însetați de fuziunea si de dorința de a fi contopit cu celălalt. Năzuința sănătoasă..doar în anumite limite! A nu se înțelege greșit…Nu militez pentru singurătate sau individualism însă din pacate azi noțiunile de,,intimitate” si ,,unitate”nu sunt integrate sănătos și echilibrat de către noi.La nivel de cuplu sau de familie avem nevoie sa fim uniți si să împărtășim din gândurile,emoțiile și experiențele noastră. O viziune foarte frumoasă! ♡ …Însă ce se întâmplă cu acele cupluri care accelerează procesul cunoașterii( ma refer în special la tinerii de azi) ajungând ca cei doi parteneri sa fie o singura ființă, intr-o fuziune totală?? Minunat!! ..o sa imi răspundeți. Yupiiiii!!! asta
ne dorim!!..Poveștile cu happy-end …cu ,,au trăit fericiți pana la adânci bătrâneți ” nu ne spun si CUM au trăit printul si printesa in castel…cum si-au consumat traiul…dar sigur…nu-și împrumutau lenjeria intimă, nu se epilau sau se pensau împreună:)…nu stăteau cu usa deschisa la toaletă când aveau urgențe..nu-și monitorizau romantic de cate ori au sughițul sau au strănutat pe zi. Și sigur prințesa avea un spațiu doar al ei unde putea sa înflorească si sa îl atragă pe print. Cand femeia se dezvăluie cu viteza luminii si ajunge sa ii împărtășească absolut totul partenerului( pentru ca asta e o alta realitate – nevoia de verbalizare este mai mare la noi și avem debitul verbal de 6 ori mai dezvoltat decât barbatul:)) Ei..bine..ce să vezi..uite ca partenerul nu mai este atât de
înflacarat si nu mai este prezent în relație!! Si atunci tânara noastră prințesa din zilele noastre afirmă
dezamăgită,,…nu mă mai vrea!..nu mă mai caută!” La o asemena provocare eu doar o intreb zâmbind ușor,,Dar te-ai ascuns cumva..ca sa te caute?!:)
Secretul durabilității unei relații consta în acel dans potrivit între apropiere si îndepărtare. Asa ca dragele mele..păstrați o doza de mister!! Afirm lucrul acesta deoarece știm ca femeia prin simțirea ei se pierde în ceilalți…in copii..in soț. Cand ea se disipeaza …nu își mai percepe contururile ființei sale…nu mai știe ale cui sunt problemele pe care le duce în spate..ale cui sunt emoțiile sau gândurile. Ajungem astfel la o dependență bolnavicioasa si percepem distanțarea si intimitatea personala periculoasă. Cand lucrez, cu oamenii ( si deja experienta își spune de 20 de ani cuvantul) si vreau sa investigheze starea de bine le pun o întrebare simplă,,Unde este acel loc din casa doar al tău?..Unde este spațiul tau personal din casa unde te simți în contact cu tine?”.Cele mai multe răspunsuri sunt triste mai ales din partea femeilor. Acest spațiu nu exista. Acolo unde
este femeia.. sunt si copiii… partenerul …poate si parintii ..sau responsabilitățile. Atunci stiu cu
certitudine:acolo e loc de oboseala,apatie depresie ,probleme de cuplu.Cand femeia nu mai este conectată la esenta ei ( corp-minte-emotii) este precum un copac fara seva.,,Viata” din femeie inseamna,,viața ” familiei.Barbatul este atras sau respins de starea femeii iar copiii sunt conectati direct la creierul si emoțiile mamei! A te ocupa de problemele comportamentale si emotionale ,de rănile adânci e un proces de durata și presupune conexiunea cu un terapeut. Însa ca un colac de salvare exista un lucru simplu ce sta în puterea femeii si anume să caute și sa-si stabilească în casa ei …un spațiu de manifestare.Nu contează cât de mare sau de mic este acel spațiu. Important este sa existe!!♡ Poate fi orice: un covoraș,o biblioteca,o camera,un fotoliu,un scaun ,un colt din casa.
Acesta este primul semn de demnitate.Inseamna ca și-a asumat puterea de a stabili granițe. Acel loc trebuie
inundat apoi de energia ei,de plăcerile ei,de obiectele personale…ceva doar al ei.În a treia etapă, va invata sa investească timp:un timp de calitate pentru ea! Desigur va fi greu sau demotivant la început deoarece mintea încontinuu ii va fi interconectată la ceilalți, la nevoile lor..insa si aici vorbim de implementarea constienta a unor obiceiuri. Usor…ușor.. Important este sa nu renunțăm.!
Stabiliti-va ritualurile de conectare ( câteva ponturi va pot da si eu..bineînțeles intr-un alt articol:)
Trasați limite pentru ceilalți comunicandu-le despre harta spațiului personal si intervalele cand nu doriți sa fiți deranjată .Asa le impuneți si lor respectul! Puneți chiar o placuța pe ușa:,,Nu deranjati..,,Întalnire importanta cu mine!”:)
În concluzie,dacă ați ajuns aici la finalul articolului ..nu uitati ..construiti-vă propriul spațiu intim ,propriul,,boudoir” de liniste ,de meditatie, de sănătate. Pacea pe care o veți simți..o veți impartasi apoi cu bucurie.
Articol dedicat eroinelor care au lucrat cu mine
